Nu prea isi are locul aici acest post, dar nu aveam cum sa nu impartasesc asa ceva si celor care nu au fost acolo si poate si-ar fi dorit.
Dupa 9 ani, Metallica a concertat pentru fanii din Romania, pe stadionul Cotroceni. Peste 24 000 de fani au fost pe stadion (printre care si eu) si multi altii pe cladirile din apropiere. Cred ca si la Marriot au iesit la geamuri. Toata lumea a indurat ploaia si s-au incalzit cantand impreuna cu formatia inimilor lor.
A fost ceva ce nu se poate descrie in cuvinte. Poate ati vazut si la televizor acele parti dintr-un concert in care toti oamenii de pe stadion ridica mainile in ritmul melodiei. Nu se compara ce vezi la televizor, cu senzatia pe care o ai cand esti acolo. Credeti-ma.
La ora 21.00 a inceput nebunia, s-au auzit primele acorduri din “The Ecstasy of Gold”, iar de pe stadion a izbucnit vuietul fanilor oarecum iritati de asteptarea in ploaie. Concertul a inceput cu “Creeping death” si a continuat cu melodii de pe albume mai vechi: Ride the lightning, Fade to black, One (moment care a fost sublim) sau Whiplash.
Nu s-a cantat nimic de pe “St. Anger”, dar totul a fost compensat in a doua jumatate a concertului, cand Hetfield nu a mai facut rabat de voce, nici Hammett de chitara si au oferit un show profesionist, in care sonorizarea si luminile au fost excelente. Ceea ce a fost de-a dreptul memorabil a fost intro-ul la One, in care, pe fundalul sonor al mitralierelor si al elicopterelor, s-au lansat artificii si explozibili, iar in spatele scenei au izbucnit flacari de cativa metri.
La Nothing Else Matters (timp in care ploua crunt) am cantat co totii, ajutati toate octavele pe care le aveam la noi, si in acelasi timp pe gazon si in tribune s-au aprins mii de brichete. Totul s-a terminat cu trei bis-uri - Last Caress, So what si Seek and Destroy. Ultima piesa a zguduit, la propriu stadionul: s-a cantat, s-a urlat, s-a sarit, ieseau aburi din tricourile ude si nimeni nu-l mai vedea in fata decat pe Hetfield strigand “Seearchiiin’” si lasand publicul sa termine - “…seek and destroy!”
La ora 21.00 a inceput nebunia, s-au auzit primele acorduri din “The Ecstasy of Gold”, iar de pe stadion a izbucnit vuietul fanilor oarecum iritati de asteptarea in ploaie. Concertul a inceput cu “Creeping death” si a continuat cu melodii de pe albume mai vechi: Ride the lightning, Fade to black, One (moment care a fost sublim) sau Whiplash.
Nu s-a cantat nimic de pe “St. Anger”, dar totul a fost compensat in a doua jumatate a concertului, cand Hetfield nu a mai facut rabat de voce, nici Hammett de chitara si au oferit un show profesionist, in care sonorizarea si luminile au fost excelente. Ceea ce a fost de-a dreptul memorabil a fost intro-ul la One, in care, pe fundalul sonor al mitralierelor si al elicopterelor, s-au lansat artificii si explozibili, iar in spatele scenei au izbucnit flacari de cativa metri.
La Nothing Else Matters (timp in care ploua crunt) am cantat co totii, ajutati toate octavele pe care le aveam la noi, si in acelasi timp pe gazon si in tribune s-au aprins mii de brichete. Totul s-a terminat cu trei bis-uri - Last Caress, So what si Seek and Destroy. Ultima piesa a zguduit, la propriu stadionul: s-a cantat, s-a urlat, s-a sarit, ieseau aburi din tricourile ude si nimeni nu-l mai vedea in fata decat pe Hetfield strigand “Seearchiiin’” si lasand publicul sa termine - “…seek and destroy!”
"Heeeeeell Yeah".
Enjoy!
